Cel puțin pentru mine, acesta se situează incontestabil în top trei printre preferințele mele în materie de temple buddhiste – și am văzut destule în cei 8 ani de când locuiesc în Thailanda.
Am ales să vizitez Wat Jet Lin din două motive, primul fiind lacul amenajat în curtea templului – lac traversat de un pod de bambus împodobit cu umbreluțe și lanterne viu colorate. Seara, când se aprind beculețele, trebuie să fie tare frumos acolo! Dacă se întâmplă să vă aflați în Chiang Mai cu ocazia sărbătorii Loy Krathong, vă recomand să mergeți acolo pentru a trăi din plin experiența ceremoniilor de lansare pe apă a micilor bărcuțe decorate; este un festival thailandez magnific și extrem de fotogenic, plin de lumini, culori și lanterne plutitoare.
La Wat Jet Lin sunt și vreo două pavilioane unde vizitatorii pot sta la umbră sau hrăni peștii din iaz. Mâncarea pentru pește se cumpără de la templu în schimbul a 10 baht. Vin și porumbei, iar dacă aveți o carte la voi și pornesc călugării muzica de meditație – ceea ce s-a întâmplat fix când am ajuns eu – uitați să mai plecați de la Wat Jet Lin. În caz că rămâneți pe acolo mai mult decât plănuiați și vă răzbește setea sau foamea, este deschisă în incinta templului și o mică tarabă unde se vând băuturi reci și cafea.
Al doilea motiv pentru care am ales Wat Jet Lin este mecanismul curios prin care se toarnă apă asupra unei mici statui a lui Buddha; auzisem de acest sistem și voiam să-l văd cu ochii mei. Mecanismul este format din șapte rigole și funcționează cam așa: se urcă scările, se toarnă apa, apa curge dintr-un șanț în altul până ajunge la cel de-al șaptelea și într-un final sfârșește pe umărul stâng al lui Buddha. Nu este ceva nemaivăzut, nemaiîntâlnit și nemaipomenit, dar te pui cu pofta omului?! Am poftit, am fost, am văzut!
Text și fotografii: @cristinafaceaventura
https://www.facebook.com/cristinafaceaventura/