În Thailanda, vezi adesea câte o sticlă cu suc roz sau roșu așezată lângă acele mici altare numite „căsuțele spiritelor”; e un lucru comun, dar, pe bună dreptate, stârnește nedumerirea călătorilor. Adică de ce ar exista o băutură modernă lângă flori, lumânări și alte ofrande depuse deasupra unui San Phra Phum?! Pare un bizar contrast cu tradiția, însă este de fapt un exemplu fascinant al modului în care moștenirea culturală și superstițiile evoluează și se raportează la societatea contemporană.
Simbolismul unui suc rozaliu
Să descifrăm așadar ciudata prezență a lichidului roșiatic – care e mai mult decât un element din „meniul spiritelor” și are rădăcini în străvechile credințe din Siam.
Este astăzi un substitut al ritualurilor din antichitate. Una dintre cele mai convingătoare teorii istorice susține că nuanța lichidului face trimitere simbolică la sângele animalelor sacrificate în ritualurile sacre. Pe măsură ce practicile au evoluat spre acțiuni non-violente, sucurile roșii au devenit o reprezentare cultural acceptabilă a vitalității și devotamentului.
Aduce prosperitate și protecție. Atât în cultura thailandeză, cât și în cea chineză, culoarea roșie este sinonimă cu norocul, bunăstarea, prosperitatea și puterea. Se crede că îndepărtează energiile malefice, atrăgând în același timp spiritele pozitive pentru a proteja casa sau afacerea familiei pe terenul căreia se află micul altar.
Este o abordare modernă a tradiționalului „Nam Sla”. Înainte ca băuturile carbogazoase să devină disponibile pe piață, credincioșii dădeau de pomană o băutură roșie făcută din fructul salacca, numită „Nam Sla”. Pe măsură ce băuturile industriale au devenit accesibile și omniprezente până în cel mai îndepărtat sat, Fanta roz a părut că este alternativa ideală: gustoasă, vibrant colorată, de calitate… corectă.
Dar de ce e cu paiul în sticlă?
Și asta te pune pe gânduri: că aceste sticle sunt aproape întotdeauna lăsate deschise și au un pai pus acolo gata de degustare… Este un act de ospitalitate pentru „cei nevăzuți”. Așa cum ai oferi unui oaspete o băutură gata de sorbit, credincioșii pregătesc ofranda astfel încât spiritele – în special Chao Ti (spiritele pământului) sau Kuman Thong (spiritele copiilor) – să o poată „consuma” cu ușurință.
Moștenirea culturală nu este niciodată statică, cel puțin nu în lumea asiatică; este un permanent dialog viu între trecut și prezent. Fie că este vorba de un opulent templu auriu sau de un modest altar de pe marginea drumului, sticla cu suc roșu este un memento zilnic al respectului profund pentru istorie, tradiții și buna „conviețuire” cu spiritele locului.
Text: Anca Ciuciulin
Foto: Chee Jay/ Emil Ravelo / atlasobscura.com/ Johan Fantenberg/ asktheblindpastor.wordpress.com/