Unde stă emoția, uneori? În suprapunerea planurilor temporale: istorie și prezent. Iată, Wat Yai Chai Mongkhon nu e doar unul dintre cele mai importante temple din Ayutthaya, nu este doar un sit istoric impresionant, ci și un loc viu, unde încă trăiesc călugării și își desfășoară ritualurile zilnice – aceleași, de secole. Pentru thailandezi, o vizită aici înseamnă presupune mai mult decât admirație pentru arhitectură și interes pentru vestigii istorice: este un gest de devoțiune față de Buddha și, în același timp, un omagiu adus unuia dintre cei mai respectați regi ai țării, Naresuan the Great.

Se crede că aici, cu mult înainte ca Ayutthaya să devină capitala Siamului, în 1350, exista un important complex urban și religios khmer. De-a lungul timpului, pe acest loc au fost ridicate tot mai multe temple, evident fiecare purtând un alt nume.
După întemeierea capitalei, Regele U-thong a declarat situl drept „Templu regal”, cunoscut atunci ca Wat Chao Phraya Thai. După victoria lui Naresuan asupra invaziei birmane din 1593, templul a fost restaurat, iar marele chedi (turn) a fost extins. Din acea perioadă datează și numele actual, care se traduce prin „Marea Mănăstire a Victoriei Norocoase”.
În 1767, când orașul a fost cucerit de armata birmană, templul a fost jefuit și abandonat. Abia în anii 1950 viața monahală a fost reluată, iar restaurările ulterioare au conturat imaginea pe care o vedem astăzi.

Chediul principal
Imensa structură în formă de clopot este unul dintre reperele vizuale ale orașului Ayutthaya. Poți urca treptele până pe platformă pentru o priveliște amplă asupra întregului complex.

În jurul său, o galerie rectangulară este străjuită de zeci de statui ale lui Buddha. Dacă în trecut erau acoperite cu aur, astăzi sunt învelite cu eșarfe de culoarea șofranului – portocaliul regăsit în robele călugărilor.

Buddha culcat
Statuia originală a fost realizată în perioada Regelui Naresuan, însă cea pe care o vedeți astăzi este o replică din anii ’60. Chiar și așa, dimensiunea și expresia ei transmit o stare de liniște profundă, de-ți vine să vorbești în șoaptă și să mergi tiptil…

Sala de hirotonire
Reconstruită în anii ’70 pe locul structurii originale, sala adăpostește statuia Phra Phuttha Chaiya Mongkhon, una dintre cele mai venerate imagini ale lui Buddha din Ayutthaya.


Monumentul Regelui Naresuan
Zona din jurul monumentului este plină de mii de statuete de… cocoși. Legenda spune că regele avea cocoși de luptă faimoși pentru curajul lor, iar aceste figurine simbolizează spiritul său neînfricat.

Wat Yai Chai Mongkhon nu este doar o oprire pe lista templelor din Ayutthaya, ci un loc unde istoria, spiritualitatea și liniștea se întâlnesc într-un mod autentic.
Templul este deschis zilnic între 08:00 și 17:00. Taxa de intrare pentru vizitatorii străini este 20 baht (gratuit pentru localnici). Este unul dintre cele mai accesibile temple din Ayutthaya, mai ales comparativ cu alte situri unde intrarea ajunge la 50–80 baht.
Chiar dacă este o atracție turistică populară, nu uitați că vă aflați într-un loc sacru: îmbrăcați-vă decent, păstrați o atitudine respectuoasă și evitați orice gest nepotrivit în apropierea statuilor.
Și pentru a completa experiența
Drumul cu trenul între Bangkok și Ayutthaya este una dintre cele mai simple și autentice experiențe locale — și surprinzător de ieftină.
Durata: între 1 oră 30 și 2 ore, în funcție de tipul trenului.
Preț: 15–20 baht (≈ 0,5 €) – clasa a III-a, fără aer condiționat; 245 baht – clasa a II-a cu aer condiționat (evident, mult mai confortabil).
Trenurile pleacă din gara principală din Bangkok, Hua Lamphong Railway Station, dar și din noua gară modernă Krung Thep Aphiwat Central Terminal (în funcție de rută). Important: gara din Ayutthaya este la câțiva kilometri de temple, deci veți avea nevoie de tuk-tuk sau bicicletă pentru a ajunge la situri precum Wat Yai Chai Mongkhon.
Sfat: Dacă vreți o experiență autentică, la dus luați trenul de clasa a III-a— geamuri deschise, vânzători ambulanți, atmosferă locală. La întoarcere, puteți alege varianta mai confortabilă.
Credit foto: Roy Cavanagh / thaizer.com