Despre arta dansului thailandez

Cu mișcări fluide, în culori strălucitoare, pe ritmuri suave și cu o prezență scenică aproape hipnotizantă, se spune că există puține spectacole mai elegante și mai grațioase decât dansul tradițional thailandez – un adevărat etalon al culturii și caracterului siamez.

Forma coregrafică clasică este foarte strictă: implică 108 mișcări și poziții de bază, corpul se menține drept de la gât până la șolduri, mișcarea trupului este în sus și în jos folosind doar flexarea genunchilor în ritmul muzicii. Mâinile și degetele sunt pline de expresivitate, gesturile complexe și grațios executate sunt încărcare de simbolism. Adesea, apar elementele decorative ce prelungesc degetele cu „unghii” special concepute ce adaugă efect vizual și completează splendoarea costumelor spectaculos de ornamentate. Toate acestea, împreună cu machiajul, ornamentele din păr sau de pe cap, muzica tradițională și decorul contribuie la realizarea unui spectacol exotic și memorabil.

Dansurile clasice thailandeze pot fi împărțite în trei forme majore: Khon, Lakhon și Fawn Thai.

Khon este cea mai stilizată versiune de dans thailandez, realizată de dansatori care mimează acțiunea în timp ce povestea este spusă sau cântată de un cor. Dansatorii poartă costume elaborate și măști pentru a portretiza diferite personaje care includ demoni, maimuțe, oameni și ființe celeste. Majoritatea spectacolelor Khon prezintă episoade din Ramakien, versiunea thailandeză a Ramayanei, epopeea indiană.

Lakhon prezintă o gamă mai largă de povești decât Khon, inclusiv basme populare și povești Jataka. Mișcările sunt grațioase și senzuale, înfățișând diferite emoții. Dansatorii sunt de obicei de sex feminin și cântă în grup, mai degrabă decât să reprezinte personaje individuale.

Fawn Thai a fost inițial o artă practicată la curțile regale din vechiul Siam, unde precizia și frumusețea erau punctele forte ale fiecărei reprezentații. Astăzi, deși Fawn Thai este încă parte integrantă a spectacolelor regale, dansatorii sunt selectați și pregătiți din rândul publicului larg, iar spectacolele în sine sunt eveniment de mare popularitate, nicidecum exclusiviste.

De obicei, schema coregrafică este interpretată de patru până la șase perechi de dansatori, deși acest număr poate ajunge până la 100 la ocazii importante. Există cinci stiluri de Fawn Thai: Fawn Tian – dansul lumânărilor; Fawn Leb – dansul unghiilor; Fawn Ngiew – dansul eșarfei; Fawn Marn Gumm Ber – dansul fluturelui; și Fawn Marn Mong Kol – dansul veseliei. Fiecare dintre acestea este acompaniat de o orchestră specială de instrumente muzicale tradiționale thailandeze, având un tempo și mișcări distincte.

Aceste dansuri clasice thailandeze pot fi văzute și astăzi în diverse centre culturale din întreaga țară. Costumele purtate sunt bogate în culori și stil și variază de la o regiune la alta. În afară de coregrafie, sincronizare și mișcare, spectacolele sunt apreciate mai mult pentru calitatea lor artistică decât pentru semnificație sau mesaj. Să-i vezi pe acești thailandezi frumos costumați mimând povești străvechi este o încântare care îi face chiar și pe spectatorii moderni să se simtă privilegiați.

Text și foto: Theo Udubăsceanu