Viața monahală buddhistă are particularitățile sale, ce variază între norme de austeritate și aspecte mai relaxate. Spre exemplu, novicii nu mănâncă împreună cu călugării din templu, dar e vorba doar de un aspect tehnic – în sensul că la masă scaunele sunt așezate decalat…
Cine sunt novicii? Sunt băieți și bărbați tineri ce parcurg etapa de călugărie temporară, practică frecventă în rândul thailandezilor buddhiști. De obicei, aleg calea mânăstirii și a noviciatului pentru cel mult unul sau doi ani – de multe ori, adolescenții o fac în timpul unei întreruperi a școlarizării normale; cei ce intenționează însă să se dedice vieții monahale pot urma cursurile școlare chiar la templu. Un novice este, din punct de vedere administrativ, sponsorizat de către părinții săi pentru această etapă a vieții sale religioase dar, în practică, în zonele rurale, întregul sat participă prin furnizarea hainelor, a bolului de pomană și a întregii recuzite de care va avea nevoie călugărul în viața sa monahală.
Cei mai mulți tineri sunt călugăriți în mod tradițional pe durata unui singur vassa sau a unui sezon ploios (Thai phansa). Cei care rămân călugări și după primul vassa o fac pentru o perioadă de călugărie între unu și trei ani, oficiind ceremonii religioase în satele din jur și, eventual, primind în temple o educație suplimentară în domeniul cititului și scrisului.
La vârsta de 20 de ani, ei devin eligibili pentru a primi upasampada, hirotonisirea superioară care le asigură statutul de bhikkhu (călugăr) cu drepturi depline.
După această perioadă de unul până la trei ani, majoritatea călugărilor tineri se întorc la viața laică, urmând să se căsătorească și să își întemeieze o familie. În Thailanda, tinerii care au trecut prin acest stagiu religios sunt considerați parteneri mai potriviți pentru căsătorie, ca oameni maturi, „copți” – spre deosebire de ceilalți, numiți eufemistic „necopți”. Sunt provincii unde băieții de 8-12 ani sunt trimiși de părinți la templu sau mânăstire chiar și numai pentru câteva săptmâni, având convingerea că la întoarcere vor aduce fericire și prosperitate familiilor lor.
O perioadă de practică monahală ca novice sau călugăr se trece în CV-ul personal și este o condiție prealabilă pentru multe poziții de conducere în cadrul ierarhiei satului. Majoritatea bătrânilor sau șefilor satului au fost cândva călugări, la fel ca și majoritatea medicilor tradiționali, preoți, astrologi.
Text: Theo Udubăsceanu
Foto: Anca Ciuciulin