În covârșitoare majoritate, thailandezii sunt buddhiști; imaginea lui Buddha este profund venerată, sub orice formă artistică s-ar afla. De la minusculele amulete ceramice la impozante statui aurite, de la reprezentările seculare sculptate în piatră la pandantive purtate la gât în carcasă de aur și cristal, Buddha este omniprezent. Regulile culturale impun, printre altele, că poți fotografia un Buddha, dar să nu stai cu spatele – adică să nu-ți faci selfie.
În general, în locuințe este amplasat în living sau cât mai aproape de intrarea principală. Oricum, să nu fie plasat pe podea, mai jos de capul privitorului și nici acolo unde cei așezați ar îndrepta tălpile spre statuia respectivă. În multe zone comerciale – dar inclusiv pe bannere de pe autostrada ce leagă aeroportul de Bangkok – găsești un avertisment de genul: „Este ilegal să cumpărați statuete ale lui Buddha ca suveniruri. Asta pentru că realizarea acestora și a altor obiecte asociate sunt activități rezervate călugărilor, nu mirenilor. Este o infracțiune să exportați orice fel de statuie a lui Buddha din Thailanda”.
Se cuvine o limpezire suplimentară: mulți dintre occidentali nu știu de ce există două versiuni ale lui Buddha: una cu siluetă subțire, zveltă și tinerească – sau, oricum, un trup fit –, ce ține ochii închiși. Alta, rubensiană, cu ochii deschiși și care râde copios.
Ei bine, imaginea buddhistă originală descrie un bărbat slab sau cu corp mediu ca proporție; este contemplativ, pașnic, senin; ochii sunt doar uneori întreschiși și zîmbetul schițat subtil. Cel supraponderal și atât de binedispus vine din iconografia chineză – unde în mod tradițional a fi dolofan înseamnă că ești și sănătos, și înstărit.
Există diferite versiuni despre cine a fost acest personaj: un monah excentric care se plimbă cu o grămadă de pânză pe umeri, un preot rătăcitor, un călugăr zen din dinastia Liang (sec. IX).
Oricum, să reținem că în buddhismul Theravada, cel practicat de peste 95% dintre thailandezi, adevăratul Buddha este iluminatul Siddhartha Gautama. Și nu era cel vesel, ci cel zvelt.
