Cosmin Tudoran e un fan al Thailandei. De ce? Pentru că se mănâncă excepțional acolo și pentru că i se acordă atenție. Normal, e cel mai bărbos din peisaj, e unic. Aflați din cele de mai jos ce și cum:
Amintirile tale de neuitat din Thailanda sunt…
Well, am câteva. Dacă ar fi să le iau de la coadă la cap, adică de la ultima mea vizită în Țara Zâmbetelor, am ajuns în provincia Loei, pentru câteva zile. Acolo, într-o pauză de masă, am avut surpriza să mi se ceară să pozez cu proprietarii restaurantului la care mâncam pentru că nu văzuseră niciodată un om cu barbă.
M-am simțit un Chewbacca norocos, am râs și îmi voi aduce totdeauna aminte de momentul ăsta. Nu oricând te simți așa de „unic”.
Ai mai merge într-o vacanță acolo?
Aș pleca mâine și cred că aș prelungi vacanța cu 3, 4 revelioane. Deși părți ale țării sunt tot mai turistice, mai găsești locuri încă nevizitate. Aumphur Dansai, de exemplu, la 455 km nord-vest de Bangkok.
Odată ajuns în țara asta simți că planul de călătorie de 10 zile este pur si simplu mult prea mic. Eu aș sugera 3 luni doar ca să înțelegi ceva din viață, dar e cam complicat. După prima mea vizită aici, prin 2008, am venit puțin schimbat. Mai calm, mai setat pe alte orânduiri ale vieții, țelurile modificându-se. M-am întors cu aceeași plăcere și dor de Thailanda și m-am repatriat cu aceeași mâhnire. Invidiez românii care s-au mutat acolo, sincer.
Cel mai ciudat obicei al thailandezilor ar fi…
Hmm… Ciudat? Nu cred că am găsit multe ciudățenii, dar dacă ar fi să pun punctul pe unul ar fi zâmbetul ăla cu care te privește orice thailandez. Ai zice că sunt plătiți să zâmbească, să te facă mai vesel si mai deschis dialogului chiar dacă nu toți pricep limba engleză. Au un mod de a te face să te simți confortabil în orice loc al țării.
Iar venit dintr-o parte a lumii în care, dacă zâmbești, înseamnă că urmărești ceva, da, s-ar putea numi „ciudat”. Dar întrebați de ce o fac, răspunsul oferit de una dintre ghidele cu care am străbătut țara a fost: „cause happy goes lucky”.
Din mâncarea thailandeză ți-a plăcut…
Nu cred că am întâlnit bucate thailandeze pe care să nu le fi gustat cu super-plăcere. La ultima mea vizită în Pattaya am dat peste un festival culinar thailandez, ce aduna bucătari din toate colțurile țării. Am degustat preparate cum nu mâncasem până atunci, crezând că mâncatul thailandez e ca la noi mâncatul cartofilor prăjiți. Fiecare zonă a țării este specializată pe ceva – „moștenirea” unuia dintre regii Thailandei, care i-a îndemnat pe thailandezi să își păstreze rețetele tradiționale; aici poți să mănânci timp de un an de zile fără să repeți vreun fel.
Îmi plac supele, Pad gra pao, orice noodle, sticky rice-ul, carnea de orice fel pe care o gătesc cu atâta plăcere și în care dai de umami. M-aș întoarce în Thailanda doar pentru călătoria senzorială gustativă.
Ce zonă recomanzi turiștilor care ajung acolo?
Nordul, pentru lipsa turistului de rând și, evident, insulele mai mici pentru pus timpul pe pauză. Mi-a super plăcut în Koh Lipe, de exemplu.
Ce experiență nu trebuie să rateze cineva în Thailanda?
Aș prefera să indic o experiență pe care ar trebui să o uite. Cea a shopping-ului de mall, căci nu te îmbogățește cu nimic. Altfel, fiind o țară foarte sigură, aș mai trece pe listă experiența plimbatului de unul singur, fără o țintă aparte, de a mânca de pe stradă, masajul de prânz fie cel total, fie cel la picioare, închiriatul unui scuter și neapărat băutul unui ceai de iasomie.