Metaforic vorbind, orașul așezat în colțul estic al Provinciei Issan la confluența râurilor Chi și Mun este poarta de ieșire spre „Triunghiul de Smarald” – denumire turistică a acestei zone provinciale bogată în păduri, la granița cu Laos și Cambodgia.
Întemeiat de khmeri în secolul 15 și intrat apoi sub controlul regatului Ayutthaya, Ubon Ratchatani se mândrește cu câteva repere atractive: templul Wat Supattanaram Worawihan (combinație de arhitectură khmeră, thailandeză și occidentală), Muzeul Național găzduit de fostul palat de vară al Regelui Rama VI, unde puteți vedea o colecție de artă din secolele 6 – 17. Dar cu adevărat spectaculos și deopotrivă bizar este Wat Pa Nanachat Beung Rai („templul pădurii internaționale”), invadat de copaci și loc de reculegere al călugărilor nord-americani, europeni și japonezi ghidați după principiile stricte ale lui Ajaan Man, călugăr ce a inspirat peste 40 de temple acoperite de copaci din Issan și a atras spre buddhism generații de occidentali.
În iulie, la începutul postului buddhist, are loc Festivalul Lumânărilor, prilej cu care orașul este străbătut de care alegorice realizate din ceară.
Alte puncte de interes: așezările lacustre de pe râul Nam, regiunea celor „Trei mii de iazuri” (Sam Phan Bok, formațiuni erodate în roci ce ies la iveală în sezonul secetos), cele două celebre coloane de gresie Sao Hin Chalieng Koo, parcul național Pha Taem, templul Wat Sirindhorn Wararam Phu Praon, conceput după tiparul mitologic al Pădurii Himavanta.
Cover photo: Vecteezy Chong Mek