Pe cât de frumoasă și bogată, pe atât de misterioasă și enigmatică poate fi Thailanda; o mulțime de aspecte ce țin de cultura populară sunt bizare, derutante, greu de descifrat pentru vizitatorii – fermecați de altfel și dornici să afle cum e cu superstițiile, amuletele și talismanele omniprezente în peisaj.
Natura eclectică a buddhismului thailandez a ajuns la un moment dat pe prima pagină a ziarelor ce relatează interesul consumatorilor pentru amulete… comestibile – lucru care i-a înfuriat pe credincioșii mai conservatori. Dar noile expresii pop ale credinței prind teren; în piețele de amulete, veți remarca inevitabilul contrast dintre patina vechilor artefacte din bronz și strălucirea talismanelor la modă, turnate în rășină sintetică sau împodobite în nuanțe de neon, cu sclipici sau pietre prețioase colorate. Și, majoritatea, trase în carcasă din plastic transparent.
Designul unei amulete influențează, la fel de inevitabil, impactul ei emoțional – de la „conformist” la „drăguț” sau „înfiorător” nu-i decât un pas. Vremurile pe care le trăim produc anxietate, sporită în ultimii trei ani; asta nu putea duce decât la un și mai puternic cult al amuletelor, un interes crescut al omului pentru accesul la magie, la obiecte-fetiș legate ca păpușile voodoo cu sfoară, picurate cu ceară sau scufundate în ulei optimizat de un vrăjitor. Ca să nu mai vorbim că alții caută refugiu și alinare în portretizarea inocenței; efigiile de pe amulete sunt infantilizate, au profiluri mai dolofane și ochi de desene animate.
Cele mai frecvente amulete sunt phra khreuang, mici tablete din lut considerate „capsule ale timpului”; ideea era ca acestea să fie îngropate sub stupa (turnul unui templu), pentru a fi dezgropate la nevoie, când credința se șubrezește și e nevoie ca Dharma să fie răspândită eficient.
Dar iată că epoca noastră consumeristă are metode adaptate; în timp ce unii colecționează phra khreuang antic, alții produc amulete noi ce reflectă moravurile sociale. Unele înfățișează călugări carismatici, altele sunt inscripționate cu lozinci pentru bogăție sau etalează culori acrilice sau particule glitter – dar asta nu împiedică vânzătorul să promoveze puterile și ingredientele magice ale amuletei: cenușă, coarne, oase, ierburi misterioase.
Indiferent sub ce formă vă ies în cale astfel de obiecte, fie ele antichități autentice sau impregnate de spiritul turismului comercial pe bandă rulantă, nu uitați că ele fac parte din „thainess” – acel patrimoniu intangibil al poporului siamez, ce include farmece, spirite, vrăji. Putem cumpăra, purta sau dărui o amuletă câtă vreme o facem cu bun simț, respect și reverență. Iar dacă treaba ei este să îmblânzească relele, să înduioșeze soarta și să ne protejeze, chit că nu suntem buddhiști, atunci să sperăm că o va face.
Text și foto: Anca Ciuciulin