… și prilej de zaiafet acvatic național!
Credeaţi că thailandezii sunt creaturi serene, care-ţi petrec zilele meditând, contemplând viaţa şi preocupându-se cum să zâmbească mai amabil? Daţi o fugă între 13 şi 15 aprilie în orice colţişor al Regatului şi chiar în Bangkok şi veţi avea un instantaneu şi copleşitor şoc cultural.
Oraşele şi satele înnebunesc, poporul o ia razna: uzi până la piele, thailandezii opresc traficul şi nu au altă treabă decât să aducă în aceeaşi stare de leoarcă totală pe orice le iese în cale. Nimeni nu scapă, nebunia e contagioasă, bătrânii nu se feresc, copii și adolescenţii completează arsenalul de găleţi, pistoale, hârdaie cu apă cu un soi de praf colorat (cam cum e la noi vopseaua de ouă). Este Songkran, sărbătoarea Anului Nou.
Cu origini indiene, birmaneze, chinezeşti, Songkranul celebrează începutul anului solar şi un nou ciclu agricol. Este şi prilejul de purificare a fiecăruia prin apă curgătoare şi de intrare în noul an cu prospeţime şi urări de fericire, sănătate, fertilitate.
În mod tradiţional, în cele trei zile de sărbătoare, apa parfumată cu iasomie e turnată cu solemnă reverenţă pe umerii călugărilor şi ai vârstinicilor, în semn de respect. Statui şi imagini ale lui Buddha sunt purtate pe străzile aşezărilor, iar în preajma templelor este adus nisip din care se construiesc temple în miniatură – ca simbol al înlocuirii colbului luat pe picioarele credincioşilor de-a lungul anului precedent.
Aceste ritualuri au supravieţuit, atât în capitală cât şi în provincie, dar sunt dublate sau chiar depăşite de frenezia acvatică naţională, în care orice stropeşte pe oricine şi al cărei scop profan este de a se răcori sub soarele muşcător din cea mai fierbinte lună a anului.
Dacă veți întreba localnicii, veţi afla că pe lângă plimbările pe străzile ude, înarmaţi cu pistoale de apă în cautarea unor noi victime (uscate sau deja murate, nu contează), cele mai frumoase momente ale Songkranului sunt cele petrecute cu familiile – uneori reunite după lungi călătorii, căci rudele vin din toate provinciile ţării.
Există numeroase variante regionale ale Songkranului – dintre care unele durează mai mult de trei zile sau se desfăşoară între alte date decât cele de sărbăroare naţională (13-15 aprilie). Totuşi, cele mai căutate de turişti sunt cele din antica şi fosta capitală Sukhothai (7-19 aprilie) şi Chiang Mai (12-15 aprilie) unde stropeala atinge un delir greu de descris.
Hidro-hârjoneala obligatorie
De o stropeală ca la carte – şi de petreceri lanţ – ai parte dacă plonjezi în zone din Bangkok altminteri potolite, cum ar fi Silom, Royal City Avenue sau în deja agitatul Khao San Road, „ghetto-ul” drumeţilor. Totuşi, experienţele acva-festive cele mai intense sunt cele trăite departe de metropolă. Chiar dacă n-ai nici o şansă să scapi uscat de sub tirul unui thailandez ce zâmbeşte aparent inocent sau unui turist cu morgă britanică, însă înarmat cu pistol cu apă şi complice cu localnicii, în locurile unde „carnagiul” acvatic nu ajunge ai parte totuşi de mai multă ceremonie şi reculegere.
- Fie că poartă bermude şi şlapi, fie costum de haine la patru ace, nimeni (cu excepţia infirmilor) nu scapă de udătură. Aşa că ai de ales: ori plonjezi cu tot sufletul în distracţie, ori hibernezi sub aerul condiţionat din hotel.
- Frustrarea nu duce la nimic. Aşa că iar ai de ales: ori te bosumfli că ţi s-a stricat coafura, ori te pregăteşti profesionist: îmbraci haine udabile, sandale de plastic, investeşti într-un pistol cu apă „mortal”, zâmbeşti şi spui cât mai des sawadee pii mai (la mulţi ani).
- Evită călătoriile pe durata celor trei zile. Autobuzele, trenurile, avioanele sunt doldora de thailandezi care se duc la rude sau se întorc în oraşele de domiciliu, iar accidentele rutiere sunt cu sutele, cauzate de şoferi beţi sau motociclişti şi biciclişti care iau în faţă câte o găleată cu apă şi pierd controlul.
- Înarmaţi sau nu, turiştii sunt fără discriminare ţinta tirurilor. Când te aventurezi într-o zonă de conflict acvatic, asigură-te că toate bunurile importante şi mai ales camera foto şi telefonul sunt sigilate în pungi cu fermoar (oricum pelerinele, sunt de vânzare la toate tarabele pe durata Songkranului).
Circuitul colbului în natură, de pe tălpile credincioșilor înapoi la temple
Thailandezii profită de orice pretext și fac din orice eveniment o sărbătoare mare. Petrecerea de Anul Nou în stil occidental? Bifat. Anul Nou chinezesc? Bifat! Anul Nou thailandez, mai precis cinci zile de petrecere națională non-stop! Bifat x 5!
De Songkran, tot Bangkokul are o săptămână liberă, toată suflarea se duce acasă, la familii, în provincie. Ai zice că e posibil să vezi metropola mai liniștită, traficul mai puțin frenetic, străzile mai goale, trenul mai puțin aglomerat. Ai zice că ești norocos că poți străbate orașul în diagonală în mai puțin de 3 ore, că te poți plimba pe orice trotuar fără să ocolești mesele cu mâncare sau tarabele improvizate unde se vând de toate. Că nu te îmbie chiar la tot pasul „Masssaaage, lady?”, că nu-ți tresare inima la fiecare traversare printre motocicliștii virtuozi ai șoselelor. E grozav binomul Songkran-Bangkok – excepție făcând probabilitatea că, preț de cinci zile, n-o să ai parte de haine uscate fix din clipa în care ieși din hotel.
Acum, să nu limităm pitorescul festivităților la petrecerile stradale, la „luptele” cu pistoalele cu apă, la stropeala nebunesc de jucăușă – inclusiv cu gălețile cu gheață și cu apă colorată cu tot felul de pigmenți. Celebrarea Anului Nou păstrează o profundă componentă spirituală, manifestările religioase tradiționale includ o activitate care mi s-a părut de un simbolism extrem. Pe lângă udarea sau stropirea cu apă a statuilor lui Buddha și binecuvântările oferite de călugări, se mai practică și construirea unor castele de nisip, „stupa”, al căror rol este de a readuce templului sau mănăstirii tot colbul luat pe picioare de credincioși, de-a lungul anului. Fie că sunt elaborate și decorate somptuos, fie că sunt improvizații la îndemâna turiștilor, sunt convinsă că a clădi o stupa de Songkran e un mod de a face o reverență culturii și spiritualității Thailandei.
Selecție de texte semnate Anca Ciuciulin, publicate pe www.thailanda.ro și reluate aici cu ocazia Songkranului.
Credit foto: Tourism Authority of Thailand