Sau la ce mici poticneli lingvistice să te aștepți în conversații
Engleza este în general cunoscută în Thailanda, dar nu chiar atât de bine cum mă așteptam. Să zic mai degrabă că e aproximativă. Lumea dă oricum „da” din cap. Întrebi ceva în engleză, thailandezul simplu nu prea te înţelege – deşi lasă impresia – dar zâmbeşte şi te aprobă, cu o politeţe interpretată „à l’occidentale”. (N.B. Oriunde ai merge, e prudent să ai pe un bileţel numele hotelului scris cu caractere thailandeze, pentru taximetrist sau conducătorul de tuk-tuk, căci unii nu știu alfabetul latin.)
Chiar și în zona urbană, în structurile turistice şi mediile profesionale legate de Occident, unde engleza este bine stăpânită, tot te poți întâlni cu formulări amuzante.
Termenul thailandez pentru „similar” sau „identic” este khlai sau khlai khlai gan – iar pentru că gramatica le permite să dubleze rostirea unui cuvânt, ei presupun că formula repetitivă se aplică și la vocabularul englez. De aici acel „same, same” pe care îl auzi foarte frecvent. Nimic în neregulă cu asta, dar ce te faci când interlocutorul îți spune: „Same, same, but different”?! E contradictoriu și confuz pentru urechile occidentalului.
Localnicul traduce literal în cap expresia foarte comună khlai khlai tae mai meuan, adică „este asemănător, dar nu chiar același”. Și de aici ambiguitatea… Căci cuvântul same le este mai familiar decât similar.
Atenție, veți auzi mereu formularea și e bine să fiți avertizați că puteți avea parte de acest dialog – spre exemplu, în piețele de noapte unde vrei să te târguiești ceva și începi, ca să te afli în treabă: „Acest portofel din piele este veritabil?” iar ei răspund: „Da, da, este la fel… dar diferit!”.
Păi atunci pui mâna și dai banii, că așa chilipir, mai rar!
Text și foto: Anca Ciuciulin