… și cum e viața pe străzi… navigabile
Zeci de canale străbat metropola și sunt, incontestabil, cele mai rapide căi de transport urban. De fapt, timp de secole thailandezii le-au folosit ca o modalitate de deplasare eficientă și ieftină. Spre deosebire de străzi, care se strică adesea, se degradează și cedează din cauza utilizării excesive, canalele – „khlong” în limba thailandeză – au rămas aproape la fel de ani și ani de zile. Principala arteră navigabilă din Bangkok este fluviul Chao Phraya; un lac artificial funcționează ca „intermerdiar” între acesta și rețeaua de canale și reglează fluxul de apă. Rețeaua lor străbate orașul și periferiile, funcționând ca un sistem circulator vital, cu istorie proprie și, incontestabil, cu viitor asigurat.
E drept că multe dintre khlong-uri au fost secate, umplute cu pământ și pavate pentru a le transforma în căi rutiere, dar o rețea masivă de căi navigabile încă străbate orașul. În peisajul urbanistic cosmopolit, punctat de zgârie-nori și complexe rezidențiale de lux ce se întrec să atingă cerul, sunt zone unde încă mai aveți nevoie doar de o barcă pentru a vă deplasa. Multe magazine, temple și muzee pot fi accesate direct pe apă. În fiecare zi, mii de navetiști călătoresc cu barca motorizată pe canale și pe râul Chao Praya – ceea ce e de preferat traficului auto…
Farmecul cartierelor străbătute de canale evocă romantismul Orientului, al vieții orașului înainte de apariția tuk-tukului și ambuteiajelor. Spre exemplu, Thonburi – vechea capitală situată pe malul vestic al fluviului Chao Phraya – a rămas o provincie independentă (până în 1972) și nu a fost supusă dezvoltării și modernizării radicale de care a avut parte Bangkok. Astfel, rețeaua de canale inclusiv Khlong Mon și Khlong Bangkok Noi își păstrează o mare parte din șarmul lor desuet și dezordonat.
Casele riverane sunt construite pe piloni, cu trepte de lemn care coboară direct în apă. Pescarii și comercianții locali care oferă de toate – de la clătite la tăiței până la unelte și haine – merg cu ambarcațiunile proprii în sus și în jos pe canale, vânzându-și mărfurile din casă în casă sau, în unele cazuri, de la o barcă la alta. Aproape toate bărcile de aici sunt din lemn, cu coadă lungă, cu siluetă alungită. Arată ca niște canoe XXL, suficient de lungi pentru cinci rânduri de scaune și suficient de late pentru ca doi adulți să stea unul lângă celălalt.
Desigur, peisajul implică ceva zgomot, căldură și fum, apa nu e chiar cristalină… dar câțiva stropi n-au omorât pe nimeni. Iar pentru câțiva bănuți, poți călători în timp, pe sub poduri vechi ce se încăpățânează să supraviețuiască, precum casele ce au îmbătrânit tot înghesuindu-se pe marginea apei.
Iată trei zone semnificative din punct de vedere istoric pentru a explora canalele: Khlong Saen Saeb, din centrul orașului; Khlong Phadung Krung Kasem, unul dintre canalele originale din jurul Marelui Palat și Thonburi, cartierul din vest. Toate sunt suficient de apropiate pentru a le putea vizita într-o singură zi și ilustrează excelent utilizările canalelor în diferitele lor forme istorice, ca o incursiune în trecutul și prezentul pitoreștilor căi navigabile ce au dat metropolei supranumele de „Veneția Estului”.
Text și foto: Theo Udubăsceanu