text și poze: Bogdan Dăscălescu
Cred că primul lucru pe care ar trebui să-l faci în Bangkok este să mergi pe Khao San Road. De fapt, dacă-ți plac distracția și aglomerația – dar și să cunoști alți călători ca și tine, cu povești uimitoare și planuri de călătorie asemenea – poate ar trebui chiar să stai două-trei zile în zonă, într-unul dintre multele hoteluri, hosteluri sau guest-houses din apropierea acestui paradis al backpackers-ilor.
Ziua, strada lată este destul de liniștită, oamenii se plimbă de colo-colo, tentați din fiecare direcție să cumpere sau să guste de la gheretele care vând de toate, să probeze ceva de la atelierele de croitorie ce vând costume la super preț sau să se bucure de un masaj.
Dacă ajungi pe Khao San Road pe timp de zi, o să zici că e o stradă turistică tipică. Seara însă, asfaltul se îngustează, iar artera pietonală se transformă într-un uragan de oameni puși pe distractie, care se plimbă de la un bar la altul, de la o terasa la alta – schimbând pașii de dans din 5 in 5 metri, deoarece fiecare local are propiul lui playlist urlat din difuzoare – pentru a găsi cea mai ieftină găletușă cu licori bahice. Or, stau cuminți la coada la „resturantele” ambulante, pentru a-și potoli foamea cu un padthai (noodles cu ou, pui sau porc, la alegere), o shaorma sau, pentru cei mai curajoși, cu insecte hidoase dar comestibile.
La miezul nopții, muzica se temperează și devine doar un fundal în surdină, de frica polițiștilor ce patrulează printre plimbăreți pentru a le atrage atenția că distracția e pe terminate. Ecoul vuietului se mai aude până pe la ora două, când totul se închide; după această oră, este o adevărată aventură să cumperi o bere. Trebuie să întrebi în șoaptă pe doamna de la masaj, care îți face conspirativ cu ochiul că da, are o rezervă, și te întreabă dacă vrei un Chang mare sau mic.
Strada e pustie acum, se mai văd doar turiștii care încă mai au chef de distracție, dar nu au unde să și-l manifeste – decât pe bordură.
Spre dimineață dispar și aceștia, iar asfaltul începe să se arate din nou până pe la ora 11, când tarabele reîncep să-și facă apariția. Totul se repetă cu sfințenie, 24/24, 7 zile din 7, 365 de zile pe an.
Pe Bogdan Dăscălescu îl puteți citi și pe: Kon-Tuki și UmblaCreanga
