Printre amintirile de călătorie, sunt câteva aspecte pe care cuplul princiar le-a pus în albumul afectiv personal.
Școala este o destinație obligatorie. Alina-Maria și Nicolae au vrut să includă în călătoria lor postnupțială și o activitate de implicare socială concretă, așa cum fac și acasă cu proiectele în care activează; au căutat ca Thailanda să fie o experiență completă și din această perspectivă. Așa că au cerut sfaturi de la Tourism Authority of Thailand (TAT), cei care chiar știu cum se poate aborda nu doar vizitarea destinațiilor, ci și interacțiunea cu localnicii. Consilierii TAT au propus și facilitat vizitarea unei școli rurale, venind în întâmpinarea dorinței lui Nicolae de a merge la copii cu cadouri, echipamente sportive, caiete, rechizite. Iar faptul că cei de la Elephant Hills, acolo unde au fost găzduiți, au în program multiple activități sociale a fost contextul ideal pentru punerea în practică a dorinței.
Prețuirea unui moment solemn. „A durat doar o oră, dar ne-a marcat. Eram în Bangkok, în fața treptelor monumentalului Grand Palace, locul-simbol al monarhiei Thailandei”, povestește Nicolae. „Făceam fotografii precum turiștii obișnuiți, copleșiți și de soarele amiezii, dar și de arhitectura și detaliile templelor Wat Pho și Wat Phra Kaew, decorate cu o migală remarcabilă, grandioasă. Și am avut atunci sentimentul acut al istoriei, senzația că a durat secole pentru ca fiecare centimetru de fațadă sau de interior să fie împodobit manual, cu elemente de ceramică și sticlă colorate.”
Felul de-a fi al oamenilor. „Ne-au impresionat. Te unge pe suflet graiul lor, e melodios, e dulce”, spune Alina-Maria. „Faptul că e o limbă tonală, nu fonetică, pare cântată. O asculți așa, ca pe o melodie. Și, pentru că nu ai de ce să te străduiești să pricepi ce spun, după o zi, două, îți dai seama câtă relaxare lingvistică ți se oferă.” În fine, doar parțial relaxare – căci engleza lor e o strădanie, de vreme ce nu pot rosti pe „r” sau „f”.
„Oamenii erau foarte deschiși, foarte calzi”, spune Nicolae. „Sunt foarte calmi, senini, cumpătați. Nicio urmă de încrâncenare, obidă, stridențe sau ostilitate. Bunăvoința e la rang de lege. N-am auzit niciodată pe stradă oameni care se ceartă. Sau care plâng în public; sunt foarte decenți și discreți. Apoi, ne-am simțit foarte în siguranță peste tot, n-am avut niciun sentiment de alertă sau precauții de orice fel – nici în spații publice, nici în junglă.”
Gastronomia siameză. Alina-Maria și Nicolae au și curiozitate, și interes și fler pentru autentic și tradițional, pentru specific și savori locale – inclusiv în privința culturii culinare din Thailanda. „Știam mâncarea thai din Germania, din studenție; am fost la multe restaurante cu specific thailandez”, povestește Alina. „Dar de la ei de acasă e cu totul altceva. Spre exemplu, ne-a dus ghidul la o terasă locală în Khao Lak; era cârciuma unei doamne din sat, cu doar trei mese înăuntru – restul pe terasă, cu hamace sub copaci și o mulțime de obiecte vechi ce nu erau doar de decor, ci păreau parte din recuzita casei. Am stat afară, am putut savura o seară ca orice alt localnic – o experiență cu adevărat autentică.”
Nicolae completează: „Mâncarea a fost foarte bună, avea cu totul alt gust față de alte meniuri încercate în Thailanda – și am savurat cel puțin trei feluri diferite de mâncare în fiecare zi. A fost ca pentru localnici, gătită în casă.”
Lucru pe care îl poate confirma oricine a vizitat Thailanda: gătită de localnici, mâncarea are altă savoare decât „mâncarea cultă”, pregătită în sau pentru restaurantele turistice.
Epilog.
Nicolae al României concluzionează: „Thailanda oferă absolut tot ce ai vrea dintr-o vacanță – orice tip de vacanță. Și pleci de acolo cu regretul că a fost prea scurtă călătoria pentru o țară atât de mare, dar și cu visul de a reveni pe noi trasee și alte inedite itinerarii. Eu, unul, aș fi vrut să stau mai mult în Chiang Mai, orașul nordic unde meșteșugurile și tradițiile sunt foarte vii, unde diversele etnii ale triburilor își conservă și expun moștenirea, iar arhitectura și religia buddhistă fac un conglomerat cultural unic.”
Interviu de Anca Ciuciulin
Fotografii din arhiva personală Nicolae al României