„Dar ce să căutăm noaptea acolo? Că doar avem mâine în program să vizităm Parcul Istoric…” Cam așa a fost întâmpinată propunerea lui Khun Meaw, ghidul nostru, să dăm o raită nocturnă prin anticul areal din Sukhothai. Bine am făcut că ne-am lăsat convinși, căci surpriza și bucuria s-au manifestat la nivel de entuziasm colectiv.
Un pic de context: eram cu grupul în programul Thai Textile Trail, un voiaj cultural prin Thailanda profundă, al cărui itinerar trecea prin magnificul Sukhothai.
În traducere „Zorii Fericirii“, Sukhothai a fost capitală a regatului omonim în secolele 13 și 14. Teritoriul orașului vechi, fondat în 1238, se întinde pe aproximativ 70 kmp și poartă și azi amprenta antichității: 193 de temple și zeci de alte obiective turistice, parțial restaurate, dar și ritualuri și tradiții locale…
Punctul de interes major este Parcul Istoric Sukhothai, sit inclus în Patrimoniul Universal UNESCO și vizitat anual de mii de turiști, a cărui incintă include ruinele palatului regal și ale celor nu mai puțin de 26 de temple – cel mai mare fiind Wat Mahathat și cel mai impresionant Wat Si Chum, cu al său Buddha gigantic.
Așadar, iată-ne la ceas de seară în decorul solemn al grandiosului ansamblu istoric Sukhothai.
Nu era prima oară când Khun Meaw a avut propuneri și inițiative lăudabile, chiar în afara programului prestabilit și în afara orelor lui de lucru ca ghid al grupului. Calm, binevoitor, foarte bine informat și zâmbitor precum toți thailandezii, nu pregeta să se abată de la traseu doar pentru a ne arăta un detaliu arhitectural inedit, ne ducă și pe străzi mai nebătute doar ca să vedem cum o mătușică țese mătase la război într-un șopron din casa de la marginea junglei, să oprească mașina pe șosea ca să ne arate cum e floarea arborelui e cafea sau să ne ofere niște corcodușe, să recite o binecuvântare scrisă în sanscrită pe soclul unei statui, ca să ne meargă bine la drum…
„Pentru că în Parcul Istoric e piață de noapte, de aia mergem!”
Și ne-am dus. Am privit, am mâncat, am cumpărat, ne-am întors din drum să ne mai târguim (puțin) pentru ceva ce știam că vom regreta dacă nu obținem. Ce mai, ne-am bucurat.
Acum, pentru cine nu știe încă, piața de noapte thailandeză este o instituție în sine – mai mult decât un caleidoscop amețitor de mirosuri irezistibile, culori inimaginabile, muzică, lumini și în general o veselă hărmălaie ciripitoare printre șirurile de vânzători, meșteșugari, bucătari, croitori. Mai mult decât un loc de shopping și de promenadă, o piață de noapte e prilej de contact social unde se șterge (cel puțin aparent) diferența dintre localnic și vizitator.
Nici piața nocturnă din zona istorică a Sukhothaiului nu face excepție, doar că aici, pe teritoriul sacru și aflat sub pălăria UNESCO, totul are alură mai puțin stridentă ca prin alte piețe.
Poate pentru că Buddha cel gigantic continuă să aștepte veșnicia înconjurat de tăcutele zidurile din cărămidă roșie.
Text și fotografii: Anca Ciuciulin