Prin inima Asiei de Sud-Est curge unul dintre cele mai misterioase fluvii ale Planetei. Mekongul – al cărui nume stârnește natural reacția „a, da, sigur, îl știu” – a fost, este și va mai rămâne ceva timp un mare necunoscut.
Povestea fiecărui râu ar trebui să înceapă de la izvoare. Or, sursa Mekongului a fost timp de sute de ani un mister. După 1994, patru expediții – chineze și nipone – au reușit să estimeze coordonatele punctului din care marele fluviu își începe călătoria de 5000 de kilometri. Dar, în ciuda faptului că rezultatul oferit de echipa Academiei Chineze de Științe a fost declarat drept răspuns oficial la șaradă, destui savanți sunt în continuare convinși că sursa Mekongului se ascunde încă și mai adânc în impenetrabilii munți ai Tibetului. În Anul de Grație 2012 (n.r.: atunci când a fost scris acest text), nimeni nu poate spune cu mâna pe GPS „de-aici izvorăște marele Mekong”.
Controversa continuă spre sud, în cascade de întrebări și dileme. Nevoile crescânde ale miracolului economic chinezesc redesenează atât destinul fluviului, cât și viața popoarelor riverane. O salbă de 13 hidrocentrale se află deja în stadii de funcționare, de construcție sau proiectare, alimentând nu doar industriile din sud-vestul Chinei ci și protestele organizațiilor ecologiste.
O parte din cursul Mekongului a fost dinamitat și dragat pentru a permite navigația vapoarelor de marfă. Ceea ce părea imposibil acum câteva decenii – tranformarea Mekongului într-o autostradă lichidă care să lege provincia Yunnan de Marea Chinei de Sud – devine, grație tenacității chinezești, o realitate mai mult sau mai puțin îngrijorătoare. Efectele economice, fără îndoială benefice, tind să mascheze – cel puțin pentru moment – impactul social și ecologic al „industrializării” Mekongului.
Primii 2000 de kilometri din parcursul fluviului sunt deocamdată greu accesibili călătorului ne-experimentat. De la izvoare, situate la peste 5000 de metri altitudine, Mekongul coboară abrupt și sălbatic, punând în calea urmăritorilor săi văi inimaginabil de adânci, versanți abrupți, oceane de gheață și o irespirabilă pustietate. Însă odată ce apele sale depășesc maiestuos infamul Triunghi de Aur – punctul unde Thailanda, Laosul și Burma își întâlnesc granițele – Mekongul se transformă într-o carte de povești pe care orice pasionat de natură și istorie ar trebui să o răsfoiască.
Începând de la Chiang Saen, continuând cu Luang Prabang, Vang Vien și Ventiane, aruncând o privire după legendarele naga balls din nordul Isan-ului și admirând spectacolul de forță al cascadei Kone, coborâm către lacul Tonle Sap și tragem o gură de aer la Phnom Penh înainte de a ne rătăci fascinați în labirintul de măreție al Angkor Wat-ului și în luxurianța Deltei Mekongului.
Dacă judecăm după harta politică a Asiei, Thailanda, Vietnamul, Laosul și Cambodgia sunt patru state distincte. Dar privind mai atent istoria, limba și obiceiurile, citind simbolurile ascunse în arhitectura templelor și în țesătura porturilor populare înțelegem că, dincolo de granițele impuse de om, Mekongul a creat pe malurile sale o poveste coerentă, mănoasă și fluidă, o lume de sine curgătoare, irigată de surprinzătoare armonii și similarități.
O călătorie în lumea Mekongului transcende spațiul fizic și coordonatele geografice ale punctelor de pe traseu. O călătorie în lumea Mekongului reprezintă o experiență multidimensională într-un spațiu al misterelor și întrebărilor, un spectacol pentru spirit, o provocare pentru minte și o simfonie pentru suflet.
Text și fotografii: Brad Florescu / www.tedoo.ro