Cristina Bazavan este jurnalist, om de radio și blogger. Printre călătoriile sale de suflet se numără și călătoria în Thailanda. Iată de ce:
Cele mai frumoase amintiri din Thailanda pe care le am țin de cultură locală, de darurile pe care le lasă la copacii bunăvoinței pentru spiritele locului – dar de fapt se granesc păsările și animalele, de mâncarea minunată. Pentru mine e amuzant că oamenii vor să bifeze zeci de obiective turistice într-o zi în loc să se bucure in liniște de 2-3 locuri. Thailanda, dacă o asculți cu atenție, te învață că viață nu e despre alergat, despre a bifa ceva, ci despre experimentat pe îndelete.
Aș merge în Thailanda iar și iar pentru liniște, pentru generozitatea oamenilor, pentru neincrancenarea lor pe care ar trebui să o studiem și să o învățăm. Pentru mâncarea absolut minunată.
Ciudățenia thailandezilor este…
Whitening creams. Cremele de albire a feței. Înțeleg rațiunea, înțeleg simbolistica, dar tot mi se pare straniu. Noi stăm la soare că să avem tenul mai colorat, ei se străduiesc să-și albească tenul. Pentru ei a fi „mai alb” e o formă de „a fi nobil”, n-ai stat mult în soare, n-ai muncit pământul mult, ai avut job-uri intelectuale.
Nu alergați de colo colo!
Am fost în provincia Krabi care e ireal de frumoasă. Am ajuns în Ao Nang, Koh Yao Noi și Koh Lanta. Dacă aș recomanda ceva nu ar fi o zona anume, ci tocmai să nu alerge ca nebunii în cât mai multe regiuni și zone într-o singură vizită. Să descopere așezat țara, să se reîntoarcă pentru o altă regiune (eu am în plan să mă duc curând în Bangkok, să descopăr și altă latură a culturii thailandeze, ceva mai urbană).
Condimentele lor minunate fac magie pentru sănătate
Îmi place cum au învățat peste ani să mănânce că să fie sănătoși. Și cum au învățat să dăruiască, nu să risipească. Așa la prima strigare (mai ales că știu să le scriu corect) aș spune Tom Yum – o supă magică cu creveți și Pad Thai noodles prăjiți. De fapt aș mânca orice thailandez, moderat însă la condimentele picante. Când m-am întors, am comandat toate sosurile și am făcut zeci de rețete de inspirație thailandeză. Evident că nu au ieșit că acolo, dar m-au făcut să păstrez o parte din atmosfera și să împart cu prietenii mei câte ceva din experiență. Și-am început să mănânc picant pas cu pas pentru că am purtat o conversație foarte interesantă cu o localnică despre educația gustului lor în zona picantă. Copiii nu mănâncă picant până la 10 ani, apoi pas cu pas sunt introduse condimentele picante pe durata a … 7-8 ani. Abia la majorat un tânăr poate mânca toate condimentele lor. Condimentele lor minunate fac magie pentru sănătate. Nu au cazuri de cancer de piele, de exemplu, deși sunt expuși la soare toată viață.
Cred că Thailanda, mai mult decât orice altă țară ar trebui explorată cu liniște, fără să alergi că să marchezi multe obiective turistice. Pentru mine a fost important să văd și o mănăstire budistă, să simt locul în sine, să înțeleg mai mult din filosofia lor de viață. Țara e atât de frumoasă, obiceiurile lor culturale sunt atât de diferite de ale noastre, încât dacă o explorezi cu sufletul poate să fie un reset mental și emoțional important.
Nu trebuie ratate mâncarea de pe stradă și conversațiile cu localnicii. Sigur, sigur, gășiți o cale să va înțelegeți și tocmai drumul până la a vă înțelege e experiența cea mai interesantă.