V-as propune un exercitiu. Pentru ca ma cunoasteti deja de atatia ani, as vrea sa stiu cum credeti ca am reactionat cand, dupa o noapte petrecuta in jungla, am auzit urmatoarele: “Maine dimineata nu puteti sa luati bagajul mare cu voi, va trebui sa pregatiti doar o geanta mica. Iar in locul unde veti petrece urmatoarele 36 de ore nu veti avea niciun fel de acces la internet“. In program aveam trecuta intr-adevar o noapte petrecuta intr-un camp, urma sa facem niste glamping in mijlocul unui lac dintr-un parc natural faimos din Thailanda. Insa nu imi imaginam ca voi fi chiar asa de izolat de civilizatie, astfel incat in noaptea de dinaintea transferului nu am inchis niciun ochi, panicat ca trebuie sa renunt la Schiopi (trolerul meu plin cu outfituri), dar mai ales la conexiunea la internet si la legaturile cu lumea/fanii mei.
Si a venit si dimineata, moment in care nu ti-ai fi dorit sa dai ochii cu mine, pentru ca eram undeva intre un atac de panica si serial killer. Dar cum viata are felurile ei de a-ti arata ce este cu adevarat important, m-a invitat in aceasta calatorie in care urma sa ma despart de internet. Cu outfiturile aranjasem deja – nenumaratele mele calatorii pentru sedinte foto m-au invatat sa fiu foarte organizat si sa stiu sa iau cu mine doar strictul necesar, asa ca urma sa vad daca ma voi obisnui si cu lipsa internetului. In acel moment parea ca nu. Dar…Mai intai o sa va dau cateva informatii despre acest loc incredibil, in care ne aflam. Cu o zi inainte aterizasem din Bangkok cu o cursa interna pe aeroportul din Surat Thani (undeva spre sudul Thailandei), iar de aici am fost transferati la Elephant Hills – Jungle Camp. Unde am trait cea mai frumoasa experienta a acestei vacante in vechiul regat al Siamului, dar despre care o sa va povestesc intr-un alt articol. Cert este ca dupa noaptea petrecuta in jungla urma sa fim transferati – pe uscat, iar apoi pe apa, la campul lor amplasat pe lacul de acumulare Cheow Larn. Cei de la Elephant Hills Thailand fac o treaba senzationala, nu doar pentru ca au grija de mai multi elefanti salvati si educa turistii in spiritul dragostei pentru aceste animale splendide, dar sunt si niste gazde nemaipomenite – atat la campul din jungla, de langa parcul elefantilor, dar si in cel de pe lacul Cheow Larn, aflat in parcul natural Khao Sok.
Acest parc are o istorie destul de zbuciumata, la pastrarea lui contribuind in primul rand izolarea sa, dar si aparitia unei epidemii in anii 40, care a ucis nenumarati localnici, astfel incat regiunea a fost considerata periculoasa si neprielnica pentru oameni. Mai apoi, in anii 70, aici s-au refugiat studentii care protestau impotriva regimului guvernamental de atunci, si care doreau o schimbare a politicilor sociale, iar luptele din acei ani au indepartat si mai mult oamenii de acest loc. Astfel incat, la sfarsitul anului 1980, s-au creat premisele pentru ca aici sa se inaugureze cel de-al 22-lea Parc National al Thailandei, unul care ascunde nenumarate specii rare de mamifere, de la elefanti la leoparzi, de la ursi de Malaezia la pasari-rinocer! Nu mai enumar aici si zecile de specii de lilieci, reptile si insecte rare ce traiesc in parcul national ce acopera acum peste 730 de kilometri patrati. Lacul de acumulare a aparut in 1982, atunci cand s-a hotarat ca zona poate deveni rezervorul de apa proaspata pentru tot sudul Thailandei, asa ca atunci s-a construit un baraj ce a dus la inundarea a peste 165 de kilometri patrati din parcul national, cu repercusiuni teribile asupra faunei de aici. Insa acum, dupa peste 40 de ani, atentia constanta acordata animalelor de catre cei ce gestioneaza Parcul Natural a facut ca acesta sa devina unul din cele mai faimoase din tara si singurul in care se pot intalni (chiar daca cu mare greutate) anumite specii, cum ar fi pasarea-rinocer sau leoparzii. Lacul extrem de spectaculos, cu stanci impadurite iesind din apa turcoaz a devenit unul dintre secretele bine pastrate ale Thailandei, dar care a inceput sa atraga tot mai multi turisti, mai ales prin aparitia acestor camp-uri plutitoare ce iti permit sa te cazezi chiar in mijlocul acestui parc incredibil.
Dupa ce am traversat lacul admirand culoarea sa speciala si insulele desprinse parca din filmul Avatar, am ajuns si la camp – adica locul unde internetul m-a parasit cu desavarsire. M-am cazat in cortul “Eagle” – fiecare dintre corturile din camp poarta numele unui animal salbatic ce traieste in acest parc natural – si am inceput sa admir cu nesat peisajul superb din jur. Nu eram inca suficient de pregatit pentru a merge si intr-o tura de trekking cu ghid – pentru a observa animalele din zona – si nici la o tura cu caiacele sau cu padleboard, insa mi-am tras sufletul pe sezlong admirand incredibilul apus de soare din Parcul Natural Khao Sok.
Corturile din camp-ul de pe lac nu au aer conditionat, insa au nenumarate ventilatoare – si trebuie sa recunosc ca fiind la munte, nu prea am simtit nevoia sa le folosesc. Ba chiar, in timpul noptii, mi s-a parut ca era o destul de racoare in cort, lucru de care m-am bucurat, dupa zilele toride traite in Bangkok. Corturile au si baie proprie, asa ca aveti tot confortul aici. Mesele se servesc intr-un loc superb pe ponton, acoperit, iar preparatele au fost aici incredibil de delicioase – mai ales mango sticky rice, dar si inghetata combinata cu banane prajite si cu fructe exotice. Dupa ce m-a delectat cu pranzul, recunosc ca am inceput sa cedez ideii ca as putea sa ma bucur de acest loc incredibil si fara a posta instant tot ce fotografiez/filmez. Asta mi-a dat voie sa ma bucur de natura asta superba la maxim, sa ascult sunetele junglei si sa privesc stelele nenumarate ce se aratau deasupra lacului. Iar dupa o noapte super linistita dormita in cortul plutitor, trebuie sa recunosc ca m-am trezit odihnit cum nu o mai facusem de foarte multa vreme. Parca uitasem complet ca exista o alta lume in afara acestui paradisiac loc in care traiam atunci. Ba chiar ma batea gandul sa raman pentru totdeauna acolo, atat de relaxat ma simteam, fara nicio urma de presiune venind dinspre Social Media, fara nicio stire panicarda vazuta la TV sau auzita la radio. Totul era doar despre bucuria naturii acolo, iar eu ma lasam invaluit din ce in ce mai mult de acel sentiment minunat, la fel cum valurile mangaiau linistite poantoanele pe care viata noastra era si ea suspendata pentru 24 de ore.
Mi-am dat totusi timp pentru a face cateva fotografii in outfitul aceste superb semnat de Irina Voinea. Stiu, nu aveam acces la internet, dar asta nu insemna ca trebuia sa fiu mai putin stylish, nu-i asa? Cumva, faptul ca faceam ceva ce ma tinea legat de lumea mea, construita in 11 ani de online, m-a ajutat sa ma bucur mai mult de acest loc. Pentru ca el imi oferea atat de multe, asa ca am vrut sa ii aduc si eu un omagiu, prin fotografiile astea care uite, ajung sa fie vazute de voi online. Poate cei de la Lake Camp nu vor intra prea curand pe Instagram sau pe blogul meu, dar asta e felul meu de a le multumi pentru ospitalitatea lor. Si o merita cu prisos, pentru ca v-am zis ca de foarte mult timp nu m-am simtit atat de relaxat asa cum am fost acolo, in acea dimineata. Iar asta m-a facut sa ma gandesc ca poate ar fi bine sa fac asta mai des: poate nu saptamanal, dar macar un weekend in fiecare luna imi propun sa stau departe de tot ce inseamna ecrane. Sa ma bucur de ceea ce ma inconjoara fara filtre. Daca reusesc sa o fac in natura, cu atat mai bine.
Linistea pe care mi-a adus-o acest loc m-a facut sa ma despart greu de el, desi cu 24 de ore inainte credeam ca nu voi rezista prea usor aici. Insa a fost (inca) o lectie pe care aceasta calatorie in Thailanda m-a invatat: ca am nevoie, macar din cand in cand, sa vad lumea fara filtre. Si astfel sa o redescopar cu mai multa bucurie si uimire. Pentru ca da, este tare frumoasa cand intre noi nu se interpune un ecran.
Cei de la Elephant Hills sunt unii dintre cei mai renumiti si recunoscuti organizatori de safari-uri in jungla din Thailanda. In afara momentelor pe care le veti petrece alaturi de elefantii de care au ei grija, veti putea avea parte de o multime de alte experiente, printre care si o noapte petrecuta in Lake Camp – parte dintr-un pachet de 3 zile de aventura, pe care il gasiti detaliat AICI.
Text Ovidiu Muresanu – Dapper 3.0. Digital Gentleman. Passionate Traveler. Founder at: www.OvidiuMuresanu.com
Fotografii: Ovidiu Muresanu și Alina Aliman