E foarte straniu sa realizez ca precedenta mea vizita in Bangkok a avut loc acum 7 ani, desi mie mi se parea ca abia ce fusesem acolo. De altfel, prima mea intalnire cu acest oras incredibil a fost total neprogramata, sosind in Bangkok absolut intamplator, in timpul unei vacante mai lungi pe care o petreceam atunci in Bali. Dar uite ca „Orasul ingerilor”, cum mai e cunoscut Bangkokul, mi-a fost predestinat si a reusit sa ma faca sa ma indragostesc iremediabil de el. Iar acum, la intoarcerea in capitala Thailandei, am avut senzatia ca ma intorsesem cumva acasa. Un acasa insa pe care acum am avut ocazia sa il cunosc mai bine. Mai ales pentru ca gazdele noastre de la Autoritatea de Turism a Thailandei au fost minunate.
Si din nou, astrele mi-au suras deasupra Bangkokului, pentru ca l-am admirat in toata splendoarea sa. O sa va povestesc intr-un alt articol despre toate experientele noi pe care le-am trait in capitala frumoasei Thailanda, dar acum o sa va mentionez doar una dintre ele: intalnirea cu magnificul templu Wat Arun. Daca in precendenta mea calatorie ajunsesem la Templul Wat Pho, la Templul lui Buddha de Smarald si la Palatul Regal (asa cum v-am povestit AICI), saptamana trecuta am vizitat spectaculosul Templu al Zorilor: Wat Arun.
Construit pe malul opus al raului Chao Phraya fata de templele mentionate mai sus, Wat Arun este una dintre cele mai emblematice constructii din Thailanda. Silueta sa unica iese in evidenta usor, Templul Zorilor fiind vizitat in fiecare an de milioane de turisti care se bucura de frumusetea incredibila a acestuia. Noi am ajuns aici destul de devreme – si va recomand sa faceti asta pentru a face fata mai usor temperaturilor si umiditatii din Bangkok – mai ales daca il vizitati in sezonul cald. Accesul costa 200 de Baht – circa 5,50 Euro – si se face intre orele 8 dimineata si 6 seara. Pe langa bilet veti primi si o sticla cu apa, care o sa va prinda bine in timp ce veti explora Wat Arun – vizita pentru care va recomand sa va rezervati macar doua ore. Ca la toate templele buddhiste, trebuie sa tineti cont ca este obligatoriu sa aveti o tinuta decenta, cu picioarele si umerii acoperite obligatoriu. Daca nu aveti o astfel de tinuta, puteti inchiria la templu sau in apropiere piese de imbracaminte care sa va ajute sa respectati codul strict de acces.
Templul Wat Arun are o istorie de peste 300 de ani, fiind construit pe bazele unui templu mai vechi, Wat Makok, ce data din epoca Ayutthaya. Regele Taksin (1734 – 1782) a dorit sa-si mute capitala din Ayutthaya in Thonburi si a ordonat ridicarea acestui templu, care urma sa adaposteasca la acel moment si statuia sacra a lui Buddha de Smarald – ce ulterior a fost mutat langa noul palat regal. Turnul central al templului, cu inaltimea de 86 de metri, este cel mai inalt din Thailanda, iar arhitectura sa deosebita, inspirata de stilul khmer, il face unic. Constructorii templului au dorit ca prin acest turn sa reprezinte muntele sacru Meru, caminul mitologic al zeilor hindusi. Templul poarta numele lui Aruna – Zeul hindus al soarelui rasare, cel care personifica primele raze ce stralucesc in zori. Este printre putinele temple ce permit turistilor accesul pe scarile turnurilor, asa ca la Wat Arun puteti urca pana la nivelul al doilea al constructiei. Este incredibil de spectaculos, detaliile din portelan folosite la decorarea stupelor o sa va fascineze si pe voi, sunt sigur, asa cum mi s-a intamplat si mie. Intregul ansamblu se doreste a fi o reprezentare a lumii in viziunea hindusilor, asa ca o sa puteti sa aflati aici mai multe despre cum vad oamenii de aici universul si felul in care acesta s-a nascut. Orice colt al templului este o dovada de maiestrie, talent si preocupare pentru frumos, asa ca va va lua destul de mult timp sa va minunati de frumusetea lui Wat Arun. Si desigur, sa va si faceti o multime de fotografii!
Eu m-am bucurat foarte tare ca am reusit sa vizitez, in sfarsit, Wat Arun. Chiar daca era o multime de turisti zumzaitori in curtea templului sau pe scari, tot am reusit sa gasesc cateva clipe in care sa ma linistesc si sa ma bucur de splendoarea acestei constructii. Un templu pe care l-am admirat de atatea ori din departare, mai ales ca noaptea el straluceste de-a dreptul pe malul raului Chao Phraya, fiind luminat foarte spectaculos, si pe care acum am avut ocazia sa-l explorez pe indelete. Si, poate datorita tinutei mele adecate, am simtit cumva ca am intrat mai usor in povestea acestui loc magic. I-am admirat detaliile minunate din portelan, i-am ascultat legendele si l-am indragit pe loc. Cu speranta ca voi reveni aici, o sa las noaptea sa se astearna peste Wat Arun, in asteptarea unui nou rasarit de soare care sa-l faca sa renasca.
Text Ovidiu Muresanu – Dapper 3.0. Digital Gentleman. Passionate Traveler. Founder at: www.OvidiuMuresanu.com
Fotografii: Ovidiu Muresanu și Alina Aliman