Florile comestibile: culoare, aromă și tradiție în farfurie
În Regatul Siamului, florile se pun nu doar pe masă (de fapt, pe oriunde), ci și în farfurie; și nu doar ca accesoriu estetic sau artificiu de haute cuisine, ci sunt parte autentică din cultura gastronomică locală. În sate și în piețe, în mâncarea de pe tarabele stradale sau în restaurantele moderne, florile apar ca ingrediente obișnuite — gătite în curry-uri, amestecate în salate, prăjite ușor în wok sau transformate în garnituri cu textură suprinzătoare și culoare apetisantă.
Această tradiție vine din relația profundă a thailandezilor cu plantele locale. Desigur, nu orice floare este comestibilă și nu orice parte a unei flori se poate folosi crudă; unele trebuie fierte sau curățate, iar altele sunt toxice. De aceea selecția ingredientelor e o știință în sine, transmisă din generație în generație.
Hua plee — floarea de bananier
Una dintre cele mai apreciate flori thailandeze este cea de bananier. Sub frunzele exterioare mov, groase și rigide, se ascund petale ivoirii, fragede și cu o textură crocantă, asemănată cu lăstarii de bambus sau cu anghinarea.
Este folosită în salate picante (adesea cu creveți), în som tam reinterpretat, în supe aromate cu tamarind sau ca garnitură pentru pad thai. Gustul ei ușor astringent echilibrează preparatele acide și picante, absorbând aromele sosurilor cu lime, chili și pește.
Dok khae — floarea Agasta
Are petale albe sau roșiatice, cu o amăreală discretă care dispare la gătit. În mod tradițional nu se consumă crudă — se fierbe sau se gătește rapid, devenind delicată, cu un gust ușor vegetal, chiar „pământos”, cam ca de ciupercă.
Este ingredientul perfect pentru gaeng som, un curry-acrișor cu tamarind, sau pentru supe clare din sudul și centrul țării. În unele zone rurale, florile de Agasta sunt trecute printr-un aluat subțire ca de clătite și prăjite, apoi servite crocante cu sos dulce-picant. Cam cum e la noi pe alocuri obiceiul de a prăji ciorcinii din flori de salcâm.
Dok sano — Sesbania galbenă
Apreciată pentru culoarea intensă și textura catifelată, Sesbania are un gust vegetal ușor dulceag. Pistilul se îndepărtează pentru a evita amăreala, iar petalele sunt folosite fie crude, fie ușor opărite.
Florile sunt bogate în fibre, vitamina C și betacaroten, iar în gastronomie apar în larb dok sano — o salată picantă cu carne tocată, ierburi și orez prăjit. Gătită în curry sau supe, Sesbania absoarbe excelent aromele, devenind moale și plăcută.
Dok kajorn
Mică, galbenă, cu miros delicat, dok kajorn pare întruchiparea… blândeții și confortului culinar thailandez, având o aromă răcoritoare și calmantă.
Se găsește în omlete simple, în supe ușoare cu legume sau wok-uri rapide cu usturoi și sos de stridii. În nordul și centrul țării este considerată un ingredient nelipsit al bucătăriei casnice, asociat cu mesele tradiționale.
Dok anchan — floarea de „Butterfly Pea”
Este cunoscută mai ales pentru băuturile albastre-mov cu care sunt întâmpinați oaspeții inclusiv la hoteluri, floarea de culoare albastru intens este folosită în Thailanda și la mâncăruri. Oriunde vedeți orez albăstriu sau tăiței azurii în salate, nu vă feriți: înseamnă că au fost colorați natural cu Dok anchan.
Nu schimbă gustul preparatelor, dar transformă vizual orice farfurie — un detaliu foarte apreciat în bucătăriile moderne care explorează cromatica ingredientelor naturale.
Florile comestibile, între tradiție și creativitate
În Thailanda, florile sunt integrate în mâncare exact ca legumele: sunt marinate, opărite, prăjite, amestecate cu ierburi aromate, sosuri de pește, tamarind, lime și chili. Aduc prospețime, nuanțe subtile de amărui sau dulceag, dar și texturi care completează restul ingredientelor, precum arahidele prea crocante sau laptele de cocos prea cremos. Restaurantele contemporane au dus tradiția la un nou nivel, transformând florile în elemente centrale de plating și în ingrediente-cheie pentru reinterpretări gastronomice.
Florile comestibile din Thailanda sunt mult mai mult decât decorațiuni. Ele sunt parte din identitatea culinară a țării — un limbaj al naturii, al sezonalității și al bucuriei de a transforma ceva fragil în aromă, culoare și surpriză.
Text Anca Ciuciulin
Imagini: Unsplash, Pixabay, thailandnow.in.th, sawasdee.thaiairways.com