Am povestit deja aici despre salutul thailandez, ce rădăcini istorice serioase are, cum și când se face. Oricine poate deprinde ușor gestul – și vă sfătuiesc să îl faceți des, chiar dacă vi se pare că sunteți stângaci sau că nu ați memorat „gradele” de execuție corectă. Dacă vreți să arătați că sunteți politicoși, empatici și respectuoși și mai ales că ați făcut acel minim efort de a învăța câteva elemente esențiale din cultura thailandeză, salutați mai mereu și oriunde. Orice abuz va fi răsplătit!
Să vedem însă și când să nu se salută cu wai.
În primul rând, nu se face gestul către copii, chiar dacă ei vă întâmpină cu cea mai drăguță împreunare a palmelor. În schimb, puteți înclina scurt capul, zâmbindu-le cald (dar în niciun caz să nu îi atingeți pe creștet, considerat partea cea mai sacră a trupului! E important să cunoașteți și alte reguli de etichetă). Cel mult, lipiți doar palmele una de alta, fără a le ridica mai sus de la nivelul pieptului, și lăsați-le rapid în jos.
Acest protocol e valabil și când aveți de-a face cu personalul din industria de servicii: lucrătorii din hoteluri, restaurante, baruri, SPA-uri; vânzătorii din magazine sau de pe stradă, agenții de pază, șoferii de taxi. De fapt, cu orice persoană aflată într-o poziție subordonată – indiferent de vârstă; ei vă vor saluta mult mai ceremonios, dar nu e deloc inadecvat sau nepoliticos să le răspundeți rezervat. Dimpotrivă, dacă îi salutați cu plecăciune, vor fi uimiți sau debusolați.
Nota bene: întotdeauna persoana inferioară din punctul de vedere al vârstei, rangului sau statutului inițiază salutul wai. Aceasta înseamnă că este puțin probabil că se așteaptă să salutați primul, în calitate de vizitator, oaspete, invitat sau client.
Desigur, dacă veți întâmpinat cu o mână ferm întinsă pe model occidental, atunci veți strânge politicos acea mână.
Unii susțin că străinii nu sunt deloc obligați să facă gestul wai doar așa, mecanic, de complezență artificială, în timp ce alții vor afirma că dacă nu salutați ca ei, înseamnă că nu îi respectați. Oricum, respectul – ca și ierarhia – par să fie probleme majore recurente în Thailanda, mai cu seamă în rândul populației urbane, procentual minoritare. Când vizitați zone preponderent rurale, formele de manifestare a etichetei sociale sunt mai domoale, și nu că sunt oamenii mai conservatori, ci pur și simplu e în ADN-ul thailandezilor să fie calmi și senini. În ultimii 50 și ceva de ani, prea puțin s-au schimbat obiceiurile, cutumele, ritualurile etc.
Poate suna ca o licență comportamentală, dar ca străin veți fi tolerat pentru vreun faux pas accidental; eticheta și protocolul din Regatul Siamului sunt pe cât de stufoase, pe atât de nuanțate și subtile. În plus, veți descoperi că unii thailandezi au idei și păreri diferite despre străini; uneori așteptările lor sunt bizare și contradictorii – ca și ale noastre – dar acestea fac parte din universurile culturale atât de diferite.
În concluzie, dacă nu sunteți sigur ce să faceți când cineva vă salută, zâmbiți și înclinați foarte ușor capul. Denotă respect, este apreciat și gata; statutul de non-thailandez asigură relativă îngăduință, nu vă vor judeca (cel puțin, nu fățiș); doar să nu exagerați.
Text: Anca Ciuciulin
Fotografii: Autoritatea pentru Turism a Thailandei, pixabay.com