Am ajuns în Bangkok după un drum de nici două ore de la Cha-am. Ne-a adus o șoferiță tânără care ar fi încăput lejer în rucsacul meu, fără să trebuiască să scot kilul de pălincă de pere care mi-a rămas după prima împărțeală. A condus cu 130-140 de kilometri/oră pe toată distanța. Mică dar…vorba ceea. La puțină vreme după sosire, musonul a început să-și facă de cap cu noi. Ba stropea praful, ba ne lăsa în pace cât să traversăm strada aglomerată cu mașini, motorete, scutere și tuk-tuk-uri. Un taximetrist a încercat să ne vâre pe gât o masă într-un restaurant în care porția costa peste 1000 de bahti (adică peste 100 de lei). Ne-a pândit în timp ce ieșeam și aproape că a dat cu basca de pământ de ciudă când am trecut strada spre bufetul cu steamboat la care am mâncat pe săturate cu 200 de bahti de persoană (adică 20 de lei).
Șoferița noastră de buzunar. Stătea pe 3 perne ca să vadă șoseaua.
