E un ritual acceptabil: din voiaj trebuie să revenim cu ceva pipăibil. Ne cumpărăm amintiri, fiecare după plac: magneţi de frigider, albume, brelocuri, statuete, căni, tricouri inscripţionate. Industria de suveniruri n-o să moară vreodată. Dar să nu judecăm, eu una nu pledez pentru shopping intelectual, rafinat, cult. Mi se pare înduioşător ce vezi prin aeroporturile lumii: bice nepaleze, evantaie chinezeşti, pălării vietnameze, sombreros mexicane, costume tiroleze. N-o să le porţi vreodată, însă fac parte din fişa postului de turist. Ce dacă o să le arunci în debara?!
Iată lista scurtă a lucrurilor cvasi-utile pe care le poţi cumpăra din Thailanda – fie din centrele comerciale din Bangkok, fie din pieţe sau atelierele de artizanat din Chiang Mai, Ko Samui sau Phuket: antichităţi (reproduceri, fireşte), sculpturi în lemn sau piatră, ceramică, mic mobilier, argintărie, pietre preţioase (atenţie la speculanţi!), punguţe cu ceai, condimente şi orice produse meşteşugăreşti ale comunităţilor tribale. 
Dacă eşti abil, în magazinele mici şi în pieţe te poţi tocmi: oferă jumătate din preţ şi poţi obţine o reducere de 25-30%; cu noroc, 50%. Totuşi, nu oferi mai puţin, căci e ofensator; comerţul în Thailanda nu e genul belicos ca-n lumea arabă, de genul „care pe care”. Aici e o relaţionare atât de cordială că nu are rost să ţii prosteşte la un euro sau doi. Mi s-a întâmplat să dau chiar mai mult decât mi se ceruse, numai pentru că mi s-a părut moral: bătrânul zâmbea cu speranţa că voi cumpăra nişte mărgele cam aiurea de care, bineînţeles, nu aveam nevoie. Dar privea omul ăla într-un fel…
Aşadar, fă shopping. Dă banii pe lucruri inutile îmbibate cu exotism, lasă-te luat de val. Dar nu cumva să pleci din ţara asta fără un obiect din mătase. E produsul naţional suprem. Iar dacă e semnat Jim Thompson, n-ai făcut drumul degeaba.